Oricine ar vrea sa beneficieze de fonduri nelimitate pentru a-si satisface nevoile de baza sau chiar unele extravagante, care ii pot oferi un grad de confort si de multumire mai inalt. Din pacate, insa, de multe ori cuantumul veniturilor unei mari parti din populatie nu este suficient decat pentru asigurarea unui trai normal zilnic.
De aceea, pentru unele cazuri exceptionale sau pentru investitii necesare, ori pentru realizarea unor dorinte de mult avute in vedere, sunt necesare operatiuni de imprumut de la institutii financiare clasice, cum este cazul bancilor sau, intr-o varianta mai rapida, de la cele non-bancare, asa cum sunt IFN-urile.
Imprumuturile, insa, sunt guvernate de mai multe seturi de reguli. Dintre acestea, calcularea si trecerea unui prag al gradului de indatorare reprezinta unul din primii pasi in realizarea acestui demers.
In acest articol vei afla cateva elemente despre imprumuturi in general si despre ce inseamna si cum se face un calcul al gradului de indatorare, pentru asigurarea accesului la un credit.
- 1. Gradul sau rata maxima de indatorare - un indice care da verdictul pozitiv sau negativ in accesarea unui credit
- 1.1. Ce inseamna gradul de indatorare la banci sau IFN?
- 1.2. Cum se face calculul gradului de indatorare inaintea obtinerii unui imprumut?
- 1.3. Care sunt reglementarile legale si gradul de indatorare fixat in Romania?
- 2. Metode de reducere a gradului personal de indatorare pentru ca cererea ta de imprumut sa fie mai usor de acceptat de catre banci si IFN-uri
Istoria imprumuturilor este, contrar aparentelor, una foarte veche, care se intinde de-a lungul mileniilor. S-ar putea afirma, fara a gresi prea mult, ca aceasta forma de obtinere a capitalului a aparut cam in acelasi timp cu dezvoltarea unor societati umane inchegate, a vietii urbane, a schimburilor comerciale si a relatiilor marfa - bani.
Istoria primelor operatiuni care pot fi considerate imprumuturi, in acceptiunea de astazi a notiunii, pot fi urmarite in timp cu mai bine de 3000 de ani in urma. Este foarte probabil ca, fara aceasta inovatie din domeniul financiar, care sa actioneze ca un catalizator al vietii economice si al progresului, civilizatia umana nu ar fi atins niciodata nivelul la care se afla in prezent.
Civilizatia in adevaratul sens al cuvantului, implicand organizarea pe toate nivelurile si aspectele ei esentiale, de la instituirea unei ierarhii, a unor institutii, a organizarii muncii, a stabilirii unor forme de convietuire urbana si a aplicarii unor reguli guvernante pentru toate acestea, a aparut in Mesopotamia antica, acum mai bine de 5000 de ani. Tot acolo trebuie sa cautam si primele semne ale aparitiei institutiei imprumutului.
Odata cu diversificarea si cresterea gradului de complexitate al activitatii si vietii sociale din primele orase dezvoltate pe teritoriile fertile dintre fluviile Tigru si Eufrat, a aparut si nevoia de capital suplimentar pentru suplinirea unor nevoi stringente sau intarirea capacitatii de a investi in agricultura, comert sau manufactura.
Primele date certe despre credit, ramase in inscriptii ce dateaza cam de acum 4000 de ani, indica faptul ca agricultorii din regiune, observand ca dintr-o singura samanta de cereale pot obtine, prin arat si semanat, o planta care ofera o cantitate superioara de cereale, au avut ideea care azi pare simpla: de a imprumuta grane pentru semanat de la cei care aveau surplusuri si de a plati creditul la strangerea recoltei.
Se pare ca tot din aceste vremuri indepartate s-au dezvoltat si primele jargoane ale lexicului financiar. Astfel, in vechea limba Sumeriana, expresia care desemna “dobanda” sau “mas” avea aceeasi conotatie literara cu expresia care desemna “vitelul” - cu relatie imediata catre modul de restituire a unui imprumut in animale.
Tot astfel, dar intr-o nota usor mai comica, in limba ebraica de azi cuvantul “mas” este totuna cu “taxa” - ceea ce denota clara relatie existenta intre imprumuturi si costul acestora - adica dobanzile.
Primele instrumente financiare de credit care pot semana destul de bine cu cele actuale au aparut in India secolului al IV-lea inaintea erei noastre. Aici se pare ca este punctul de origine al politei - o nota scrisa prin care o persoana era obligata fata de alta sa plateasca o suma de bani fixa la o data predefinita. Negustorii marilor aglomerari urbane din India antica foloseau deja scrisorile de credit in aceasta perioada.
Una dintre cele mai vechi metode de creditare poate fi gasita in Grecia antica, unde camatarii imprumutau bani prin colectarea de garantii de la un debitor si reduceau astfel riscul creditor inca de prin secolul al V-lea inaintea erei noastre. Acest instrument nu era cu nimic deosebit fata de ceea ce se foloseste si astazi cand vine vorba de imprumuturi garantate.
Evul Mediu si Renasterea din Europa au dus lent si treptat la descoperirea avantajelor pe care le poate oferi un sistem bancar. Se poate afirma ca nasterea bancilor moderne a avut loc in aceasta perioada istorica iar, ulterior, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si odata cu Revolutia Industriala, creditul a inceput sa joace un rol tot mai important in viata economica si in cea zilnica a fiecarui individ.
Mijlocul secolului al XX-lea a constituit punctul in care a aparut pentru prima data cardul de credit, anul 1950 fiind anul primei plati cu acest mijloc de plata si creditare.
Sfarsitul secolului al XX-lea a fost martorul inventarii primelor credite online, atunci cand aparitia computerelor comerciale si personale si a Internetului au redus volumul de hartii si formulare necesare pentru acordarea imprumuturilor. Astazi, acest tip de creditare incepe sa devina ceva normal, obisnuit.
1. Gradul sau rata maxima de indatorare - un indice care da verdictul pozitiv sau negativ in accesarea unui credit
In vederea obtinerii unui credit sunt stabilite cateva masuri de siguranta care sunt menite sa atenueze atat riscurile creditorului si pastrarea sanataii generale a sistemului financiar, cat si evitarea inrautatirii situatiei concrete, personale a debitorului. Astfel, a aparut un indicator, denumit grad de indatorare.
1.1. Ce inseamna gradul de indatorare la banci sau IFN?
O banca sau un IFN (institutie financiara nebancara) au in vedere mai multe criterii pe care trebuie sa le treci pentru a accepta sa-ti acorde un imprumut. Printre acestea pot fi enumerate: cuantumul venitului tau lunar net, istoricul tau in relatiile cu astfel de institutii, adica comportamentul la plata in situatii anterioare, precum si gradul de indatorare.
Simplu spus, gradul de indatorare este o proportie intre suma datoriilor unei persoane, rezultate din instrumente de creditare, plus taxele si impozitele obligatorii, recurente, si venitul net al acesteia pe care se poate baza in mod cert. Mai simplu spus, acest indicator este rezultatul raportului dintre suma datoriilor si suma veniturilor.
Daca celelalte criterii avute in vedere la acordarea unui credit sunt oarecum relative si la latitudinea bancilor sau IFN-urilor, gradul de indatorare este un criteriu impus, obligatoriu, stabilit de Banca Nationala a Romaniei. El trebuie sa fie respectat de catre toate institutiile bancare si nebancare si in functie de valoarea acestuia se poate stabili daca cererea de acordare a unui imprumut se aproba sau nu, iar in caz afirmativ se poate stabili si plafonul maxim al acestuia.
Stabilirea unui grad maxim de indatorare priveste atat persoanele fizice si firmele care solicita credite, cat si institutiile bancare si nebancare care ofera imprumuturi - ambele parti fiind supuse reglementarilor Bancii Nationale.
1.2. Cum se face calculul gradului de indatorare inaintea obtinerii unui imprumut?
Daca luam in considerare definitia conceptului de grad de indatorare, care indica faptul ca acesta este cuantumul maxim al unei rate bancare raportat la veniturile de care dispune debitorul, se poate deduce, simplu, ca la calcularea acestui indicator se insumeaza, in primul rand, toate debitele avute anterior solicitarii unui nou credit - inclusiv cele provenite din variate forme non-bancare. Tot aici se aduna si taxele si impozitele fixe precum si asigurari legale obligatorii (RCA auto, polita PAD pentru locuinta, etc).
In al doilea rand, se face insumarea tuturor veniturilor persoanei solicitante de credit. De retinut ca, in acest caz, se iau in considerare doar sumele nete ce intra in patrimoniul persoanei, adica acel venit cu care ramai dupa plata taxelor si impozitelor.
Totalul datoriilor se imparte astfel la cel al veniturilor conform calculelor de mai sus, iar rezultatul obtinut se inmulteste cu cifra 100. Astfel, gradul de indatorare este un raport procentual care indica cat la suta din tot ceea ce castigi va fi alocat achitarii ratelor creditului nou pe care vrei sa-l contractezi.
Desigur ca, prin aplicarea acestui indicator ca o conditie prealabila de indeplinit pentru acordarea unui credit rapid, au avantaje cei care au venituri mai mari, pe cand persoanele cu venituri mici vor avea dificultati in obtinerea unui imprumut sau nu vor putea obtine suma solicitata.
1.3. Care sunt reglementarile legale si gradul de indatorare fixat in Romania?
O buna perioada de timp inainte de anul 2019, institutiile financiare bancare si nebancare din Romania aveau libertatea de a stabili singure care este gradul maxim de indatorare al clientilor care solicitau credite. Practic, aceasta libertate ingaduia fiecarei banci sau IFN sa-si asume riscurile pe care le considerau in urma unor screening-uri, facute fiecarui client in parte, decizia acordarii sau nu a imprumuturilor apartinandu-le in totalitate.
De la 1 ianuarie 2019, Banca Nationala a Romaniei a impus un normativ general valabil pentru toate tipurile de institutii financiare, si anume Regulamentul nr. 6 din 2018 privind modificarea si completarea Regulamentului nr.17/2012 referitor la conditiile de creditare.
Prin acest regulament obligatoriu, BNR a impus o limita de 40% a gradului maxim de indatorare pentru imprumuturi de consum sau ipotecare. Exista si o exceptie, in cazul creditelor destinate programului Prima Casa pentru achizitia locuintei, unde procentul are valoarea de 45%.
Procentele de mai sus sunt valabile la calcularea scoringului pentru credite luate in moneda romaneasca. Pentru imprumuturi in valuta, gradul maxim de indatorare este si mai scazut, fiind stabilit la un cuantum de 20%. Prin exceptie, institutiile financiare pot aproba un numar limitat de credite clientilor cu venituri peste salariul mediu pe economie in cazul in care gradul de indatorare al acestora nu va depasi 60%.
2. Metode de reducere a gradului personal de indatorare pentru ca cererea ta de imprumut sa fie mai usor de acceptat de catre banci si IFN-uri
Dupa cum ai observat deja, in cazul in care intentionezi accesarea unui credit, este recomandabil ca raportul dintre datorii si venituri sa fie unul cat mai mic posibil, evident sub limita maximala impusa de normele BNR.
Cu cat este mai mic acest raport, cu atat vei avea un scor mai bun in evaluarea facuta de institutiile financiare deoarece se considera ca ai o mai mare putere de rambursare a sumelor de bani imprumutate si a dobanzilor. Cu alte cuvinte, reprezinti o “investitie” mai sigura pentru banci sau IFN-uri.
Daca gradul tau de indatorare il depaseste pe cel maxim legal, ar trebui sa iei toate masurile pentru a reduce acest procent inainte de a merge la ghiseele bancilor sau IFN-urilor pentru a solicita sumele de bani dorite. Pentru a face acest lucru, ai la dispozitie doua diirectii principale de actiune:
Cresterea veniturilor pe care le obtii lunar - Aici sunt multe variante de lucru, de la a solicita si negocia o marire de salariu, la cautarea unui job part-time sau remote care sa-ti asigure venituri suplimentare, inceperea unei activitati independente prin valorificarea unor talente neexploatate, inchirierea unor bunuri mobile sau imobile pe care le detii, etc. Ideea este sa incerci o ridicare a veniturilor, dar fara a creste si cheltuielile sau datoriile in acelasi cuantum.
Lichidarea unora dintre datoriile prezente - A doua metoda de imbunatatirea a scoringului legat de raportul dintre venituri si datorii este sa incerci reducerea debitelor pe care le ai in prezent. Principalele metode care pot ajuta in acest caz sunt legate de reducerea cheltuielilor lunare si aici se pot include: renegocieri de abonamente la servicii si utilitati, renuntarea la cele neesentiale, negocierea cu creditorii pentru reesalonarea sau refinantarea mai avantajoasa a creditelor pe care le ai deja.
In orice caz, aceste actiuni nu ar trebui sa le faci doar atunci cand vrei sa ai un scor mai bun in raport cu gradul maxim de indatorare. Ele sunt masuri salutare ce pot fi luate oricand pentru a-ti disciplina viata financiara si a beneficia de un surplus de resurse care poate fi util in orice scenariu de viata.
In concluzie, stabilirea gradului maxim de indatorare este o masura menita sa simplifice acordarea creditelor in mod sustenabil, dar si o masura de transparentizare, deoarece orice persoana isi poate calcula cu acuratete procentul care ii permite sau nu sa ia un imprumut si poate lua masurile ce se impun in deplina cunostinta de cauza. Pe de alta parte, este si o masura de protectie prin care se evita supraindatorarea indivizilor, lucru ce ar putea duce la scaderea gradului calitatii vietii pe termen lung.
Surse foto: Shutterstock.com
